Ca orice om care nu se respecta si al carui discernamant este mai mareu pus la indoiala, am ales sa petrec sambata, impreuna cu zilele de langa ea, in creierii falnicilor nostri munti. Asa ca mi-am setat placa catre Monica. Am multe de spus in postul acesta, cred ca o sa urmez firul Sin City, pentru ca e destul de lung si o voi da din chestii dubioase in chestii absurde si asa mai departe.

Asadar, povestea noastra incepe in acea zi de vineri, in Gara de Nord, ora 05:30, la gura de metrou din gara. Evident, ca niste oameni normali si cu bun simt, ne-am gandit sa luam o cafea. Pacat ca era inchis. Asteptam. Si asteptam. Incepe sa vina populatia, sa ne vedem cu persoane pe care nu le-am mai vazut de mult, de revedem, ne strangem, hai sa mergem sa luam bilete. Apoi am luat cafeaua mult visata, ca deschisese intre timp.

Nu mai erau locuri spre Cap Aurora, asa ca am luat bilete spre Monica. Pentru cei in necunostinta de cauza, Monica e cabana in care am locuit 3 zile. Luam biletele, suim in tren si purcedem catre Monica. In tren.. comedia dreacu’. Veceul putea ca naiba, Garbone se arunca pe usa sa-si faca poze de haifaiv (alias cocalar69), eu cu Emi(lia) pe gratarul de marfuri. Care gratar? Asta din poza.

In compartimentul nostru nu era loc sa arunci un ac. Asa e frumos la noi! Trenul gol si toti se inghesuie intr-un compartiment. Cu greu, impingem trenul, apsam pe butoane, ca doar suntem o tara de tonomate, ajungem la destinatie. Campina. Cum coboram si o luam la pas catre autogara care este la 320 de kilometri distanta, mers pe jos, dam de 2 vaci autohtone, d’ale locului, care au pus ochii pe Emi. Se vedea clar ca e baiat de Bucuresti, ochelari roz, toale de firma. Dupa ce’si arata ugerele si ii umplu frigiderul, mergem mai departe. Cred ca ne-a si blestemat. Mai mergem noi putin si dam de un cumatru, om cu scaun la cap, pare-mi-se, la o prima scanare.

eu: nene, cat mai avem pana la autogara?

Cumatrul:putin, 1km.

Eu:multumesc

Emi:cat mai e pana mai departe?

Cumatrul:putin, nesimtitilor!

Si cumatrul ne-a blestemat. Pentru ca ce s-a intamplat, au fost in stransa legatura. Am plecat pe jos, ca nu aveam alt mijloc de transport. In lumea a 3a am ajuns, fara taxi, fara masini, doar cativa bolizi cu un cal putere (aprindere balegoasa) si un tractor. O nebunie.

Ajungem intr-un final la o terasa, ca eram epuizati, unde am luat o bere ca abia a intrat. Era deschisa de 2 saptamani. Pipi de fata mare. Senvisuri facute de alaltaseara, din spusele vanzatoarei, o servire ireprosabila. Servicii de calitate domne. Toata distractia noastra a fost.. mega, pana cand a aparut idealul meu in viata. O cumatra cu mustata.

To be continued…

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: betie, cabana, Caterinca, cumatru, diftanei, doftanei, emil, flipper, garbone, monica, munte, nebunia lu salam, nelu, pagal, show, valea, valea doftanei, vila

Hai sa recunoastem! Sunt nume de oameni care nu pot fi rostite oricum. Este imperios necesar sa povestesti cate ceva si despre copacul, malul, casuta, valea ori muntele de care si-au legat vietile. Eminescu cu teiul, Sadoveanu cu Valea Frumoasei, Blaga cu Rapa Rosie, toti si-au facut un nume pe seama acelor locuri unde si-au infipt radacinile. Insa doua personaje mistice, vesnic tinere, cu chef de viata, cu o vasta arie de raspandire, raman in sufletele noastre. Iar radacinile lor se afla undeva in creierii muntilor, unde berea curge la chiuveta, Dinamo castiga Champions League si Steopa nu se oftica la Lapte Gros.

Aceste falnice personaje se numesc.. NELU si PAGAL. Nume cu renume. NELU si PAGAL . Doua nume diferite si totusi atat de asemanatoare, doi „nemuritori” sau atat de longevivi, incat au uitat si ei de moarte si viceversa. Unul inscris in istorie, celalalt pe vinil. Ce mi-a venit sa-i amintesc? Sa-i cumpar si sa-i povestesc? Pentru ce? De ce?

To be continued.. (acum nu mai ai timp)

PS: ea e NELA

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: betie, cabana, Caterinca, cumatru, diftanei, doftanei, emil, flipper, garbone, monica, munte, nebunia lu salam, nelu, pagal, show, valea, valea doftanei, vila

Spre cabana, unde-i barul/ Alpinistul, temerarul, / Vodka-n geaca isi strecoara, / Si pe trei carari coboara. Neaaah , i`m just fucking with you , daca vrei romante si poezii despre munte, googaluieste , aici vorbim doar de lucruri serioase , nu ? The mountain was smile that day my friend . A fost o vreme minunata.

Ca orice trilogie , ce s-a intamplat in precedentele doua episoade trebuie uitat . De aici dam in domeniul paranormalului.Uitati divada clara ca omul e tras din fiara.

Am incercat sa dorm un pic si am incercat sa ma lupt pentru un pic din plapuma cu Nelu. Am reusit s-o iau pe toata. M-am trezit ca un om normal , adica pe la ora 7 jumate 8 pentru ca unul din putinii neuroni era intr-un puternic proces de creatie. Aveam o revolutie cerebrala. Ideile mi se bateau cap in cap, ma gandeam la lucruri marete. M-am trezit brusc , de zici ca cineva imi daduse cu o tigaie in cap si m-am ridicat in stilul Dracula Romeo Fantastik din cripta + nu stiu de unde naiba , dar eram lovit pe genunchi . Nu vreau sa stiu ce se intamplase in acele putine ore de somn , desi in mintea mea ma ducea la voodoo . Da , da , sunt realemente normal! I like girls ! Dupa vreo 2 minute de chiaunism am rezolvat misterul fara sa apelez la Scooby si gasca . Aparent semnele aparusera ca eu am dormit cu Nelu, dupa o repriza sanatoasa de capra si lapte gros, dupa care ne-am tarat pana in pat. Deci printr-un proces ciudat al miscarilor intortocheate m-am julit , lasandu-mi urme la fix 90 grade fata de locul unde se aflau initial (habar nu am ce am spus , dar suna extravagant) . Dinamo a castigat Champions League in acea seara. Si Nelu a fost extravagant. Si Dinamo.

Bun , hai sa mancam . Mi-am luat ochelarii roz extravaganti, pe care cu o seara inainte ii purtase NELU , pantalonii in carouri si am plecat spre food . Evident ca in loc sa o iau mancarea ca lumea din frigider, mi-am luat cu totul altceva.. Mici cu salatini. Un vis! Unde te astepti ca arata si bine sub forma unei fete zambitoare , in care micii taiati rondele reprezintau ochii , mustarul gura si biscuitii urechile . Uuuuu , ce bucurie , sunt atat de voios , hai sa nu mai mananc si sa ma uit la farfurie , eventual ii fac si o poza pentru hi5. Mancarea reprezinta factorul absolut pentru mine , un fel de punct G al vostru . Da-mi mancare (buna) si o sa ma ud ca o scolarita in sezonul de vara . Dar sa revenim la apucaturile mele cotidiene. Am mancat ca un erou, dupa care m-am apucat sa fac curat, dupa inca o seara de paranghelie. Nu era nimeni in preajma, deci va spun pe cuvant. Si m-am apucat de curatenie cu Grasu’, ca venise intre timp, dar nu inainte de a baga o cafeluta . De ce am facut curatenie? Pentru ca e mai simplu sa strangi un morman de cutii de bere, sticle de vodka, tequilla, sampanie si vin, decat sa speli o gramada de vase. Sau sa faci patul in care a dormit si NELU.

Ok, hai sa sustin teoria cafelei , lansata bineinteles de mine . In primul rand , stiu ca voi beti cafeau tac-pac-drac in 2 secunde , corect ? GREEEESIIIT , ca sa rezisti , ca sa savurezi cafeaua trebuie sa o bei usor , foarte usor , MEGA USOR . Termenul este situat intre 3-7 ore . Nu ma crezi ? Bea tu asa si apoi sa te vad cum o sa rezisti . Call me Shaggy Rogers daca nu e asa . Am savurat-o doar 3 minute. Era criza de timp.

../

A urmat o sesiune de muzica la maxim, in timp ce restul populatiei inca dormea. Abia ce’si reveneau dupa o betie crunta. Eu insa eram fresh. Am descoperit ca am o toleranta exceptionala. O nebunie exprimata in decibeli de muzica buna ce a urmat in living. Mai facem un gratarel. Urmeaza plecarea noastra spre HOME. Ne pupam, ne despartim, bla bla bla. Va pup, insurateii, Alex, nu te-am pacalit la bloks. Ai pierdut numaratoarea la shot-uri. Te inteleg. La microbuz, ne dam seama ca venea intr-o ora. Plecasem deja. Sa ne tina companie, cine naiba credeti ca a venit? Fratele de cruce din cimitir a varului Sandel. Marcel se intitula maestrul de ceremonii. L-am racolat facand semne obscene in timp ce trecea cu masina pe langa noi. Desi era la volan, raportul sange/alcool era subunitar. Era clar , Apocalipsa venea . Ce mayashi frate , ce calendar aztec , dupa ce il vezi pe cumatrul Marcel atat de beat la volan, incat sa nu fie in stare sa aprinda casetofonul la Logan, ori clachezi ori te duci acasa si iti fac un buncar in care speri sa scapi .

Am plecat parsiveste cum a ajuns microbuzul de pe vremea lui Pazvante Chioru’, dupa care urma sa plecam cu trenul. In autobuzul condus de nea RADU, ca il tinem minte ca ne-a facut discount de agentie 1 leu de caciula, am cunoscut-o pe ANA. Zana sufletului lui PAGAL. S-o ploua nitel. Da-i cu ploaie, PAGAL.

Urcam intr-un final in tren. Acolo, durere, jale si chin. Trebuia sa-mi fac mica nevoie. Cu lacrimi in ochi si nasul acoperit reusesc . Eram fericit . Urmeaza intalnirea cu Nasa poznasa. Mai tare ca matusa care rupe usa. O femeie de nota 10, care ne-a lasat sa ne facem poze de haifaiv cu capsatorul de belete si cu chipia mult ravnita de orice calator cu trenul.

Ajungem in Bucuresti, ne dregem, iar bem, dupa care scriem pe blog. S-a terminat brusc, ca o veverita fara coada. Cam asta a fost. Acum sa enumeram personajele din poveste: Nelu, Pagal, Amy Scumpetea, Geo Ghimpe, Lulu Nela, Garbone Mondialu, Adela, Mimi fata cu pozele, Delfinasa, Ioana Piersicuta, Georgi, Grasanu, Catalin, Cezara, insurateii, Alex si var’su Vlad, Marius Rambo (prajit pe frunte), Dudu STEEL Steopa KGB, Mika, Emil si desigur, subsemnatul, autorul acestei trilogii. Cei din urma vor fi cei dintai. Daca am omis vreun personaj.. din cauza situatiei exceptionale.

THE END.

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: betie, cabana, Caterinca, cumatru, diftanei, doftanei, emil, flipper, garbone, monica, munte, nebunia lu salam, nelu, pagal, show, valea, valea doftanei, vila