Probabil ca toti va ganditi ca viata-i roz. Uite ca nu-i asa. NU intotdeauna este alba sau neagra. Uneori prezita si tonuri de culoare.

Poate ca asta este motivul pentru care am hotarat sa ma reapuc de scris pe blog. De ce? Pentru ca aceste tonuri de culoare vin tocmai de la acele personae de la care nici nu te astepti. Poate ca aceasta calitate sau dezavantaj deopotriva, ne face sa fim diferiti. Poate ca acest lucru reprezinta insasi situatia si esenta noastra umana. Prea filosific, nu?

Insa am ajuns la concluzia, dupa lungi dezbateri, ca persoanele la care nu te astepti, exact acelea te vor dezamagi. Si mai mult, acestea vor fi cele care vor nuanta viata. Daca n-ai prieteni, daca unul dintre ei nu te supara sau dezamageste, atunci cum ar fi viata? MONOTONA.

Pupix

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: dezamagit, pupix, suparare, viata roz

Moshule, tine-te-ar sacul, sa nu ne mai aduci portocale din supermarketurile romanesti ca dam cu ele dupa tine. Io-nteleg ca nu dai atatea parale pa ele si nu se-mburda caruta cu tine pana le aduci din mama Grecie da mai lasale-n copac de citrice !! Atata-s de lipsite de lichid de parca au fost tinute la cura de slabire fortat. Si-s atoase, de o sa ma bag sa-mi tricotez prima pereche de ciorapi comestibili. O anomalie, as zice io, ca, in ziua de azi productiile de fructe sunt falsificate de spargatorii de coduri genetice, care lucreaza la aspectul fiecarei poame. Si-atunci cum se explica ca portocalele din Romania Luzars Haplea Lend sunt numa coaja, ata si samburi ? Sa nu uitam de banane care-s asa verzi ca le confunzi cu un avogado anorexic. Am hotarat ca data viitoare cand mai gasesc numai banane necoapte la raion, iau cateva si le altoiesc de corcodusul din fata blocului, sa se coaca !!!
Daca pentru merele cu coaja fortata de prea multi hormoni am alternativa celor de dupa gardul vecinului de la mamaie de la tara, crescute cu gunoi si deformate in virtutea varietatii naturale, pentru fructele exotice, trase la xerox ce solutie am ?
Draga Mos Craciun, anul asta vreau sa-mi aduci niste prune, dal din pivnita lu’ nea Vasile. Are 81 de ani si nu (mai) stie ce-s aia hormoni. De niciun fel.

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: craciun, mos craciun, mosul, pupix, santa, santa claus

Eu zambesc. Mereu. Daca am o problema, oricat de grava ar fi, sunt trist putin pentru ca apoi sa redevin o persoana zambareata. E ca o masca sa-i zic asa, o masca ce ascunde tristete uneori, insa masca aceasta ma ajuta. O simt, o traiesc. Zambesc si ma simt mult mai bine. Nu e vorba ca ma prefac ci simt ca starea mea de spirit este mult mai buna daca zambesc. E ca un tratament la tristete.
Exista relatii strane intre zambet si zona hipotalamica (materia cenusie).. Cu alte cuvinte se pare ca oamenii zambitori se bucura mai mult de viata si prin faptul ca traiesc mai mult timp, se imbolnavesc mai rar si in cazul in care se imbolnavesc se refac mult mai repede, zambesc si trec peste asta. Adevarat. De cate ori nu ai facut haz de necaz si ai depasit rapid problemele in acest mod? Eu DA!.
Zambetul poate fi privit si ca un mod(o maniera) de a te arata superior. Nu cred asta  pentru ca nu fac asa ceva. Am ajuns la concluzia ca orice lacrima poate fi inlocuita cu un zambet, nu imediat ci in timp. Si daca plang reusesc doar sa ma intristez si mai rau. Corect?
Parca si persoanele mereu posomorate, care nu zambesc, par imbatranite in timp, au acele buze triste tot timpul care nu aduc in jurul lor bucurie. Cred din tot sufletul ca zambetul meu ma va tine tanar mult timp,, pentru ca “ma iubeste femeile”.
Zambetul este ca un rasarit dupa intunericul noptii care dispare incet sau poate fi ca primul ghiocel care apare primavara. Sau… ca primul cuvant al unui copilas..
As vrea ca zambetul sa fie contagios, sa se ia, as vrea sa dau aceasta ”boala” celorlalti. Sa zambesc si sa mi se raspunda cu un zambet fara sa fiu mereu intrebat de ce zambesc. Multi ma intreaba asta . Sa se transmita cu o repeziciune nemaivazuta si toti din jurul meu sa aiba inimile pline de fericire, incat sa “explodeze” printr-un zambet. Zambeste!
Pentru mine zambetul este o necesitate. O zi lipsita de zambet o simt ca o zi trista.
Eu nu am nevoie de zambet atat de mult pe cat are cel care nu zambeste. Hai sa ne facem azi un dar atat noua cat si celor din jur. Sa zambim si sa ne luminam reciproc vietile. Nimic nu poate fi mai bun ca un zambet venit din tot sufletul.
Zambiti! Life is beautiful

pupix

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: beautiful, bucurie, fericire, fericit, is, life, life is beautiful, lipsa, pupix, ras, suparare, suras, trista, tristete, zambeste, zambet

Incepand de astazi voi lansa o noua serie de articole. Dupa Trilogia lui Nelu, dupa articolele dedicate twilightistilor si twilightistelor, iata ca voi lansa o noua serie. Pe aceasta o voi denumi “Mr. Goagal”. De ce am preluat replica celebra a lui Vanghelie si MAREAN (nu Marian, cum zic unii ziaristi care habar n-au pe ce lume traiesc) ? Sa va zic.. Pentru ca locuiesc in sectorul administrat de primarul persoana fizica. Dar in aceasta serie de articole nu voi vorbi despre Vanghelie. Chiar n-am ce spune despre el. Sa fim seriosi.. Ce pot spune despre Vanghelie? In orice caz nu azi. Poate peste 4 ani cand voi candida la primarie:)).

Sa revenim la lucruri mai serioase. “Mr. Goagal” va fi seria de articole ce va va arata toate cautarile nastrusnice de pe acest motor de cautare arhi-hiper-mega-giga cunoscut. Sa vedeti ce nebunii am gasit..

Urmariti-ma. Nu stiti cu ce va voi uimi

Pupix

Postat in categoria: De pe net

Taguri: cautare, cautari, goagal, google, google search, google translate, google.ro, marean, marian, mr. goagal, persoana fizica, pupix, translate, vanghelie

Din moment ce imi pierd aproape o jumatate de zi la facultate, m-am gandit ca ar fi bine sa-mi iau un mini laptop sau netbook cum le mai zic americanii, ca sa blogaresc si pe bancile facultatii. Ca tot am net acolo din belsug. Asa ca m-am hotarat sa accept donatii din partea voastra, dragi cititori sa strang 250$ intr-o saptamana, cand pleaca STEOPA in NY, sa-mi ia cel mai tare netbook de peste mari si tari. Si sa vedeti atunci ce o sa mai bloggaresc

Am plecat la scoala, nu mai pot scrie.. In curand o sa postez si din tramvai )

PUPIX

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: facultate, laptop, mini laptop, netbook, new york, ny, pupix, scoala, steopa

De ce am blog? M-au intrebat multi acest lucru. Pentru ca pot. Si simt nevoia sa fiu ascultat, si cum nu gasesc intotdeauna pe cineva cu care sa pot vorbi si nu am obiceiul sa scriu un jurnal clasic pentru ca ma gandesc ca nu-l va citi nimeni, sau mai rau ca-l vor citi prea multi…am ales aceasta cale:)); asa ma voi amagi cu ideea ca cineva ma asculta , chiar daca nu stie cine sunt.

Va iubesc, v-am pupat, sa ma cititi!
PUPIX.

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: am blog, blog, ce, de, de ce, pupix, wordpress