uite cum cocalarii au invatat sa umble cu un programel, de face scratchuri sau alte zgomote si vezi tu, Doamne, sunt mari “digei”. Esti tare, pustiule.

“care are radio p aici si ma lasa sa fac si eu o ora q mixuri live”
Interesant mass, nu? Nici macar nu stie sa scrie romaneste.. Stie sa mixeze in romana? ) Arata-ne ce poti.

Pagal, pisa-te pe noi.

Postat in categoria: De pe net

Taguri: Caterinca, digei, dj, internet, mass, mesaj, mesaj mass, mesaj spam, mesenger, messenger, pagal, radio, spam, yahoo, yahoo messenger, yahoomessenger

Doamnelor si domnisoarelor, sa nu va mai aud ca ziceti “voi nu stiti prin ce trecem”, pentru ca eu acum stiu!
Scurt istoric: Ma rad sub brat de vreo 6-7 ani. Firesc, firul se facea tot mai trainic si mai frumos, incepuse sa o ia tot mai in jos, spre coate-calcaie, intelegeti voi. Deci asa nu se mai putea. Fara mangaierea lamei, axilele mele ar fi aratat in curand ca ZZ Top (cautati pe google cei care nu-i stiti) in mizerie.
Asa ca am luat suprema decizie de a trece la epilat. Am coborat la salon curios de ce mi se poate intampla. M-a intampinat domnisoara care m-a tuns cu gauri cu ceva vreme in urma. “Va tundeti?”. I-am zambit multumit de raspunsul ce urma sa i-l dau: “NU! Ma epilez sub brat”.
A zambit, ca la o gluma buna: “Glumiti?” “NU! Ce-i de glumit in asta?!”. A mai zambit o data si a zis “Nimic”, plecand…. Intre timp a vanit epilatoarea, Buna ziua, pofiti in cabinet.

Am intrat in “cabinetul” care arata ca o sala de operatii. Si am fost invitat sa ma intind pe un pat la fel de medical. Incepusem sa fiu intimidat. Mi-am dat tricoul jos, mi-am supt un pic burta sa fiu mai sexy si intr-un final am ridicat bratele.
Bagaboanta a proptit deasupra mea un bec extrem de puternic, fix ca alea de la chirurgie, si a inceput sa ma studieze:”Mda…nu-i rau, totusi va va durea un pic…mda, in fine, sa incepem”. Eu zambeam. Durere, zici?!

“Durere” eram poreclit in copilarie, eu am inventat durerea, mananc durere pe paine! Pitipoanca epilatoare aka cosmeticianca, amesteca maglavaisul intr-o oala. M-a informat ca fiind prima oara, folosim ceara clasica. Ok, cum zici tu, mare scofala! Apoi cu o spatula mi-a intins sub brate smecheria. O crema calda si galbena, mai ca-mi era pofta sa gust un pic. “Va arde?” “Nici pomeneala, domnisoara” – am raspuns zambind la fel de smecher.
A inceput sa apese ceara care se intarea si, pe neasteptate, JBANG!!! Ochii au dat sa-mi iasa un pic din cap. Smulsese ceara intarita cu tot cu firisoarele mele.

Domnisoara m-a studiat din priviri si m-a intrebat:”V-a durut?” “Un pic, asta-i tot?!” am provocat-o eu viteaz. “Nu, nu-i tot.” – a venit replica pe care nu o doream si nu o asteptam.

“Mai dam un strat, ca au mai ramas firisoare.” Si din nou m-a uns cu ceara fierbinte. Adevarul e ca ma asteptam sa fie mai dureros. Ca atat de mult va plangeti, domnisoarelor si doamnelor, incat m-am asteptat la ceva similar cu luatul unui sut in coae.

Zona tocmai epilata imi era insa deja sensibila si cea de-a doua “extragere” a fost mai dureroasa. Ochii mi-au iesit cam jumate din cap. Si cu toata vitejia mea, am recunoscut: “Nu-i teribil de placut…”. Domnisoara mi-a zambit si a spus:”Inca o data si gata!”

Inca o data?!?!?! Pai de ce? “Tot v-au mai ramas niste firsoare. As putea sa le smulg cu penseta. Cum doriti?” Eram invins. “Cu ceara, draguta, cu ceara…”. Mi-a aplicat cel de-al treilea strat. Nu mai imi era bine, nu mai zambeam, vroiam sa se termine dracu o data, imi era dor de lama mea si de usturimea after shave-ului aplicat dupa ras. Si JBANG!!!!! + a treia oara!!! Mi-am muscat buzele. Mi-a venit sa o iau pe domnisoara de freza si sa o dau cu capul de lampa, de dulapuri de pereti. ” ”tu-ti gura ta de ceara si epilare, mai bine imi las carlionti ca evreii!”.

Chiar ma duruse. Domnisoara isi cerceta opera. Ma intreaba:”Aveti Baneocin acasa?” “Nu stiu ce dracu-i ala, si de ce ar trebui sa am?” “Pentru ca v-a dat un pic sangele.”

“Vaaaaaaaaaaiiiii, ”tu-ti ceara ma-tii care te-a facut de ceara si de epilare… – injuram in gand ca birjarul. “Mi-a dat sangele?” “Da, un pic, se opreste repede.”

M-a dat cu niste creme calmatoare, cu o pudra, si mi-a zis ca-s gata. Da, eram gata, la propriu. Tineam mainile pe langa corp de parca aveam sub brat doua becuri fierbinti. Si acum simt tot asa. In plus am inceput sa transpir. Si cica nu am voie sa fac dus vreo doua-trei ore. Si nici sa ma dau cu after-shave.

Deci da, stiu prin ce treceti. Si da, stiu ca se poate si mai rau. Nu vreau sa-mi inchipui ce s-ar fi intamplat daca ceara mi-ar fi fost aplicata si apoi smulsa din zone, sa zicem, mai sensibile.

Nota: Acest post este o parodie a unei intamplari reale. numele personajelor dar si locatia le-am modificat, pentru a nu da subiecte de discutii.

Postat in categoria: Caterinca

Taguri: Caterinca, ceara, epilare, epilat, flipper, stiu

Ca orice om care nu se respecta si al carui discernamant este mai mareu pus la indoiala, am ales sa petrec sambata, impreuna cu zilele de langa ea, in creierii falnicilor nostri munti. Asa ca mi-am setat placa catre Monica. Am multe de spus in postul acesta, cred ca o sa urmez firul Sin City, pentru ca e destul de lung si o voi da din chestii dubioase in chestii absurde si asa mai departe.

Asadar, povestea noastra incepe in acea zi de vineri, in Gara de Nord, ora 05:30, la gura de metrou din gara. Evident, ca niste oameni normali si cu bun simt, ne-am gandit sa luam o cafea. Pacat ca era inchis. Asteptam. Si asteptam. Incepe sa vina populatia, sa ne vedem cu persoane pe care nu le-am mai vazut de mult, de revedem, ne strangem, hai sa mergem sa luam bilete. Apoi am luat cafeaua mult visata, ca deschisese intre timp.

Nu mai erau locuri spre Cap Aurora, asa ca am luat bilete spre Monica. Pentru cei in necunostinta de cauza, Monica e cabana in care am locuit 3 zile. Luam biletele, suim in tren si purcedem catre Monica. In tren.. comedia dreacu’. Veceul putea ca naiba, Garbone se arunca pe usa sa-si faca poze de haifaiv (alias cocalar69), eu cu Emi(lia) pe gratarul de marfuri. Care gratar? Asta din poza.

In compartimentul nostru nu era loc sa arunci un ac. Asa e frumos la noi! Trenul gol si toti se inghesuie intr-un compartiment. Cu greu, impingem trenul, apsam pe butoane, ca doar suntem o tara de tonomate, ajungem la destinatie. Campina. Cum coboram si o luam la pas catre autogara care este la 320 de kilometri distanta, mers pe jos, dam de 2 vaci autohtone, d’ale locului, care au pus ochii pe Emi. Se vedea clar ca e baiat de Bucuresti, ochelari roz, toale de firma. Dupa ce’si arata ugerele si ii umplu frigiderul, mergem mai departe. Cred ca ne-a si blestemat. Mai mergem noi putin si dam de un cumatru, om cu scaun la cap, pare-mi-se, la o prima scanare.

eu: nene, cat mai avem pana la autogara?

Cumatrul:putin, 1km.

Eu:multumesc

Emi:cat mai e pana mai departe?

Cumatrul:putin, nesimtitilor!

Si cumatrul ne-a blestemat. Pentru ca ce s-a intamplat, au fost in stransa legatura. Am plecat pe jos, ca nu aveam alt mijloc de transport. In lumea a 3a am ajuns, fara taxi, fara masini, doar cativa bolizi cu un cal putere (aprindere balegoasa) si un tractor. O nebunie.

Ajungem intr-un final la o terasa, ca eram epuizati, unde am luat o bere ca abia a intrat. Era deschisa de 2 saptamani. Pipi de fata mare. Senvisuri facute de alaltaseara, din spusele vanzatoarei, o servire ireprosabila. Servicii de calitate domne. Toata distractia noastra a fost.. mega, pana cand a aparut idealul meu in viata. O cumatra cu mustata.

To be continued…

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: betie, cabana, Caterinca, cumatru, diftanei, doftanei, emil, flipper, garbone, monica, munte, nebunia lu salam, nelu, pagal, show, valea, valea doftanei, vila

Hai sa recunoastem! Sunt nume de oameni care nu pot fi rostite oricum. Este imperios necesar sa povestesti cate ceva si despre copacul, malul, casuta, valea ori muntele de care si-au legat vietile. Eminescu cu teiul, Sadoveanu cu Valea Frumoasei, Blaga cu Rapa Rosie, toti si-au facut un nume pe seama acelor locuri unde si-au infipt radacinile. Insa doua personaje mistice, vesnic tinere, cu chef de viata, cu o vasta arie de raspandire, raman in sufletele noastre. Iar radacinile lor se afla undeva in creierii muntilor, unde berea curge la chiuveta, Dinamo castiga Champions League si Steopa nu se oftica la Lapte Gros.

Aceste falnice personaje se numesc.. NELU si PAGAL. Nume cu renume. NELU si PAGAL . Doua nume diferite si totusi atat de asemanatoare, doi „nemuritori” sau atat de longevivi, incat au uitat si ei de moarte si viceversa. Unul inscris in istorie, celalalt pe vinil. Ce mi-a venit sa-i amintesc? Sa-i cumpar si sa-i povestesc? Pentru ce? De ce?

To be continued.. (acum nu mai ai timp)

PS: ea e NELA

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: betie, cabana, Caterinca, cumatru, diftanei, doftanei, emil, flipper, garbone, monica, munte, nebunia lu salam, nelu, pagal, show, valea, valea doftanei, vila

Spre cabana, unde-i barul/ Alpinistul, temerarul, / Vodka-n geaca isi strecoara, / Si pe trei carari coboara. Neaaah , i`m just fucking with you , daca vrei romante si poezii despre munte, googaluieste , aici vorbim doar de lucruri serioase , nu ? The mountain was smile that day my friend . A fost o vreme minunata.

Ca orice trilogie , ce s-a intamplat in precedentele doua episoade trebuie uitat . De aici dam in domeniul paranormalului.Uitati divada clara ca omul e tras din fiara.

Am incercat sa dorm un pic si am incercat sa ma lupt pentru un pic din plapuma cu Nelu. Am reusit s-o iau pe toata. M-am trezit ca un om normal , adica pe la ora 7 jumate 8 pentru ca unul din putinii neuroni era intr-un puternic proces de creatie. Aveam o revolutie cerebrala. Ideile mi se bateau cap in cap, ma gandeam la lucruri marete. M-am trezit brusc , de zici ca cineva imi daduse cu o tigaie in cap si m-am ridicat in stilul Dracula Romeo Fantastik din cripta + nu stiu de unde naiba , dar eram lovit pe genunchi . Nu vreau sa stiu ce se intamplase in acele putine ore de somn , desi in mintea mea ma ducea la voodoo . Da , da , sunt realemente normal! I like girls ! Dupa vreo 2 minute de chiaunism am rezolvat misterul fara sa apelez la Scooby si gasca . Aparent semnele aparusera ca eu am dormit cu Nelu, dupa o repriza sanatoasa de capra si lapte gros, dupa care ne-am tarat pana in pat. Deci printr-un proces ciudat al miscarilor intortocheate m-am julit , lasandu-mi urme la fix 90 grade fata de locul unde se aflau initial (habar nu am ce am spus , dar suna extravagant) . Dinamo a castigat Champions League in acea seara. Si Nelu a fost extravagant. Si Dinamo.

Bun , hai sa mancam . Mi-am luat ochelarii roz extravaganti, pe care cu o seara inainte ii purtase NELU , pantalonii in carouri si am plecat spre food . Evident ca in loc sa o iau mancarea ca lumea din frigider, mi-am luat cu totul altceva.. Mici cu salatini. Un vis! Unde te astepti ca arata si bine sub forma unei fete zambitoare , in care micii taiati rondele reprezintau ochii , mustarul gura si biscuitii urechile . Uuuuu , ce bucurie , sunt atat de voios , hai sa nu mai mananc si sa ma uit la farfurie , eventual ii fac si o poza pentru hi5. Mancarea reprezinta factorul absolut pentru mine , un fel de punct G al vostru . Da-mi mancare (buna) si o sa ma ud ca o scolarita in sezonul de vara . Dar sa revenim la apucaturile mele cotidiene. Am mancat ca un erou, dupa care m-am apucat sa fac curat, dupa inca o seara de paranghelie. Nu era nimeni in preajma, deci va spun pe cuvant. Si m-am apucat de curatenie cu Grasu’, ca venise intre timp, dar nu inainte de a baga o cafeluta . De ce am facut curatenie? Pentru ca e mai simplu sa strangi un morman de cutii de bere, sticle de vodka, tequilla, sampanie si vin, decat sa speli o gramada de vase. Sau sa faci patul in care a dormit si NELU.

Ok, hai sa sustin teoria cafelei , lansata bineinteles de mine . In primul rand , stiu ca voi beti cafeau tac-pac-drac in 2 secunde , corect ? GREEEESIIIT , ca sa rezisti , ca sa savurezi cafeaua trebuie sa o bei usor , foarte usor , MEGA USOR . Termenul este situat intre 3-7 ore . Nu ma crezi ? Bea tu asa si apoi sa te vad cum o sa rezisti . Call me Shaggy Rogers daca nu e asa . Am savurat-o doar 3 minute. Era criza de timp.

../

A urmat o sesiune de muzica la maxim, in timp ce restul populatiei inca dormea. Abia ce’si reveneau dupa o betie crunta. Eu insa eram fresh. Am descoperit ca am o toleranta exceptionala. O nebunie exprimata in decibeli de muzica buna ce a urmat in living. Mai facem un gratarel. Urmeaza plecarea noastra spre HOME. Ne pupam, ne despartim, bla bla bla. Va pup, insurateii, Alex, nu te-am pacalit la bloks. Ai pierdut numaratoarea la shot-uri. Te inteleg. La microbuz, ne dam seama ca venea intr-o ora. Plecasem deja. Sa ne tina companie, cine naiba credeti ca a venit? Fratele de cruce din cimitir a varului Sandel. Marcel se intitula maestrul de ceremonii. L-am racolat facand semne obscene in timp ce trecea cu masina pe langa noi. Desi era la volan, raportul sange/alcool era subunitar. Era clar , Apocalipsa venea . Ce mayashi frate , ce calendar aztec , dupa ce il vezi pe cumatrul Marcel atat de beat la volan, incat sa nu fie in stare sa aprinda casetofonul la Logan, ori clachezi ori te duci acasa si iti fac un buncar in care speri sa scapi .

Am plecat parsiveste cum a ajuns microbuzul de pe vremea lui Pazvante Chioru’, dupa care urma sa plecam cu trenul. In autobuzul condus de nea RADU, ca il tinem minte ca ne-a facut discount de agentie 1 leu de caciula, am cunoscut-o pe ANA. Zana sufletului lui PAGAL. S-o ploua nitel. Da-i cu ploaie, PAGAL.

Urcam intr-un final in tren. Acolo, durere, jale si chin. Trebuia sa-mi fac mica nevoie. Cu lacrimi in ochi si nasul acoperit reusesc . Eram fericit . Urmeaza intalnirea cu Nasa poznasa. Mai tare ca matusa care rupe usa. O femeie de nota 10, care ne-a lasat sa ne facem poze de haifaiv cu capsatorul de belete si cu chipia mult ravnita de orice calator cu trenul.

Ajungem in Bucuresti, ne dregem, iar bem, dupa care scriem pe blog. S-a terminat brusc, ca o veverita fara coada. Cam asta a fost. Acum sa enumeram personajele din poveste: Nelu, Pagal, Amy Scumpetea, Geo Ghimpe, Lulu Nela, Garbone Mondialu, Adela, Mimi fata cu pozele, Delfinasa, Ioana Piersicuta, Georgi, Grasanu, Catalin, Cezara, insurateii, Alex si var’su Vlad, Marius Rambo (prajit pe frunte), Dudu STEEL Steopa KGB, Mika, Emil si desigur, subsemnatul, autorul acestei trilogii. Cei din urma vor fi cei dintai. Daca am omis vreun personaj.. din cauza situatiei exceptionale.

THE END.

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: betie, cabana, Caterinca, cumatru, diftanei, doftanei, emil, flipper, garbone, monica, munte, nebunia lu salam, nelu, pagal, show, valea, valea doftanei, vila

Cam asta este dilema care ma macina zilnic.  De ce iubesc femeile, de ce ele sunt importante si cum acestea au reusit sa imi imbunatateasca viata. Ei bine, nu o sa fac asta in acest inceput online de carte. Subsemnatul crizat din fata voastra o sa va spuna de ce majoritatea sunteti o subspecie a barbatului (nu ca suntem noi cine stie ce Depeche Mode al mamiferelor). Am eu o stare mai carcotasa.

Deja stiu ca ti-a scapat o prima injuratura, dar te rog sa te abtii pana la final draga purtatoare de tztz, pentru ca urmeaza un lung sir de acuze. Ma simt bine. Dupa ce vei termina de citit, nu va mai fi la fel. Pentru mine.

Ok, cum spuneam, specia feminina are o mare doza de petardism exagerat, a carui unic scop este sa ma enerveze pe mine in rutina mea zilnica. Bineinteles ca nu vorbesc de misoginism, nu e cazul, poate doar jumatate acolo maxim, dar in fond am dreptate, corect? Te vad cum nu esti de acord cu mine, dar hai sa iti explic, sa imi impun si eu punctul de vedere, ca sa nu par un om complet sonat. Partial.

Bun, deci.. ma enerveaza teribil ca aveti prea multe magazine frate. Am fost toata viata obligat de fortele intunecate sa merg in magazine de femei, pai frate…acolo e Mortal Kombat. Sunt femei disperate cu flacari in ochi, cu spume in jurul buzelor si cu unghii ascutite care efectiv se lupta pentru o haina. Mai nou m-am dus cu o amica la shopping. Durere, chin si jale. Eram linistit, priveam pe acolo si am incercat sa privesc o mica gentuta, insa in acelasi timp aceeasi gentuta era filata cu raza X din ochii unei femei. Din intamplare m-am uitat spre ea, pe langa faptul ca era cu corpul urcat pe pereti, cu capul care se invartea si cu ochii rosii, saraca vorbea si intr-o latina veche, ca si cum eram in Exorcistul. Nu mi-as fi dorit-o de consoarta. Eram singurul mascul intre atatea femele. Se simtea estrogenul si progesteronul emanat de femele in aer.

Ingrozitor. Miros de levantica. Daca era un magazin sportiv, era clar de gay. Am lasat papucul jos (sa ma fac si eu interesant, ma uitam la articole chiar curios).  Imediat respectiva individa a iesit din transa. Apoi pe langa asta, am observat ca voi intrati in transa in magazine, iar daca magazinele astea au si reduceri…pfff..pai tine-te bine frate. V-am analizat si e ca si cum suferiti de sindromu tourette, ceva de genu: Haine ! unde ! uite o bluza ! ia un pantof ! uite un tricou ! Hi ha ! wowooow reduceri ! La dracu, e haina mea ! La naiba, in puii mei.

Frate, nu sunt pretentios (ba sunt, dar fac pe desteptul), dar macar magazine unisex, macar atat. Cand merg in expeditie cu purtatoarele de tztz dupa haine, as vrea si eu sa am de ales dintre tricouri cu Barbie si cu Che Guevara.
Cu papusa mai sus mentionata fac trecerea la urmatoarea chestie care ma enerveaza teribil, frate.

Cititi numai prostii. Acum vorbesc de carti, nu trec la Joy si la Bravo Girl, vorbim de minunatul scris pe foi albe. Cele mai mirohomosexuale carti se afla pe raftul vostru, fie ca vorbim de seria lu Madame Meyer (ca Anne Rice nu va mai place) fie ca vorbim de Harry Potter. Pe langa astea, colectia Penthouse arata exceptional.

Ma enervati primavara si vara fantastic de mult. Astea doua sezoane in care voi umblati din ce in ce mai dezbracate si noi din ce in ce mai imbracati. Voi le-ati acoperit doua anotimpuri si acum le lasati sa se balangane in vant, iar noi suntem obligati sa le acoperim, nu e nevoie sa spun de ce, va duce crbl-ul sa le puneti cap la cap. Hai sa ne-o fluturam si noi pe strada. E frumos? Ce mama naibii?

Ma enerveaza cat vorbiti la telefon (daca a nascut vecina de la 5, trebuie sa afle si cumnata fratelui veridoarei Marcelei, care este verisoara primara cu nepoata unchiului Nelu, prieten cu vecina cu pricina).

Revenind la ce ma enerveaza la voi, noi, specia opusa, mai evoluata dar la fel de incapatanata, vorbim foarte putin. Noi suntem un fel de cod morse: Ne vedem la ora 15. STOP. vin cu Nelu, Ursus si cu tablele. STOP. Ne vedem in fata scarii sau la Nea ROMICA. Atat. Nu ne prelungim aiurea. Fetelor, pai la voi e aventura. Daca cumva a cazut o scama pe tricoul cu franjuri proaspat spalat de Nicoleta, eh , atunci sigur Gina o sa o sune pe Leana si pe Maricica, care o sa o informeze pe Alinuta, care o sa considere specia masculina vinovata, apoi sa urmeze un lung sir de dezbateri, ca vezi tu Doamne, cosmote-ul e la putere.

Ma scoate din minti cat de mult vorbiti, voi aveti cate o teorie pentru orice. Cu toate astea as vrea sa asist la o conferinta a feministelor, sunt tare curios cum ar decurge ostilitatile in zona. “Incalzirea globala? E vina porcilor de barbati. Nu mai se gasesc tampoane? E vina cretinilor masculini care le cumpara si gasesc ei o modalitate sa le umple cu apa si le arunca pe geam in lumea care trece.”

Vai ce ma enerveaza cum folositi voi principiul egalitatii dintre specii. O femeie trebuie sa fie egala cu un barbat, o femeie trebuie sa aibe aceleasi drepturi pe care le are un barbat. Ah da? Atunci vreau si eu o explicatie cum treceti de la stadiul de egalitate, la stadiul de specie inferioara in momentul in care vine nota de plata? Brusc cand vine nota va transformati in campioane mondiale la 100 de metri garduri.

Vreti egalitate? Cand ne alearga vreun maniac cu drujba intr-o cabana din munti, de ce ne trimiteti pe noi sa investigam? Ce zici daca noi stam la lumina si mergeti voi in camera intunecata de unde s-a auzit un zgomot? Vreau si eu un film horror in care barbatul sa fie the last human standing.

Vai ce ma enerveaza soneria pe care o aveti la telefon. Aveti aceeasi sonerie pe care o au inca 2 milioane de persoane, ba mai mult, aveti si o melodie mega proasta. Vai ce ma enerveaza cand va uitasi insistent la mine in metrou. Pe langa faptul ca incerc din rasputeri sa evit contactul “aituai”, tu mai ai un pic si scoti o punga de popcorn si continui privitul.

Vai ce ma enerveaza cand va asezati langa mine, la cafenea si vorbiti mega tare, incep sa va aud vorbind de ce “beat” va cucereste de la o vreme, cum peste noapte ascultati rebelde.

Tocmai de azi, ma enerveaza cele care nu purtati sutien. Din pacate, doar cele care sunt beyond explodate fac asta. Chiar nu vreau sa vad cum au loc tornade in jurul pieptului tau, cum se misca in directii opuse doi sani de marimi diferite.

Ce ma enerveaza…

Sunteti o subspecie, probabil motivul pentru care s-a inventat stand-up comedy-ul, dar cu toate astea va iubesc, ca altfel as urma un traseu gay, nu ? Petarde/nepetarde..noi va iubim. Eu cel putin va iubesc. Vreau o femeie langa mine, sa o iubesc, sa ma iubeasca. Sa ma trezeasca cu noaptea in cap sa o duc la magazinul de reduceri, ea sa ma lase sa-mi beau berea cu prietenii. Pentru asta au fost facuti femeia si barbatul. Sa se iubeasca dupa ce s-au ciondanit atat de mult.

V-am pupat, va las sa ma injurati o vara intreaga.  Sau cat a mai ramas.
(NELU, n-o arde homo).

Postat in categoria: D'ale mele

Taguri: Caterinca, femeie, micul-siren.com, subspecie

Dimineata, prima ora. In jungla traficului urban, masina 117 merge agale. Senzatii tari, inghesuiala maxima. Asa m-am simtit eu azi.

Postat in categoria: Muzica, foto si video

Taguri: 117, agale, aglomeratie, Caterinca, dimineata, in, inghesuiala, jungla, masina, maxima, merge, ora, prima, ratb, Senzatii, tari, traficului, urban