ABC-ul bunelor maniere

Pentru a fi bine vazut in societate, nu trebuie doar sa te imbraci bine (nu conteaza pretul hainelor, ci gustul cu care le asortezi), trebuie sa ai ceva maniere.

Nu urci in tramvai prin fata, nu urci inainte sa coboare toata lumea, nu vorbesti la telefon, nu tipi, nu mananci in mijloacele de transport in comun.

Dar asta este doar un mic aspect al modului in care ar trebui sa te comporti intr-o societate. Adica in lumea reala.

Codul bunelor maniere reprezinta, de fapt, „arta de a trai frumos” in toate imprejurarile vietii.

Va recomand o carte foarte buna. ABC-ul bunelor maniere este solutia ideala.

Adresa este http://bookcity.ro/universul-familiei/carti-pentru-copii/abc-ul-bunelor-maniere-30673#.T7NgJ-h1CSo

O cartitica exceptionala, plina de umor si invataturi, foarte buna atat pentru mamici, cat si pentru pitici. Puteti sa va invatati prichindeii bunele maniere si sa-i ajutati sa deprinda aceste obiceiuri inca de la varste fragede.

Desi suntem in secolul vitezei, bunele maniere inca reprezinta o carte de vizita.

Astazi, reteta succesului poate fi data de integrarea cat mai rapida in “lumea reala”, lume in care se da din ce in ce mai mult importanta aparentelor. Dar chiar si in aceasta lume, bunele maniere reprezinta o adevarata carte de vizita.

Nu trebuie sa judeci pe om dupa aparenta (LA FONTAINE).
Modestia sade bine tanarului (PLAUT).
Ori vorbeste cum ti-e portul, ori te poarta cum ti-e vorba (PROVERB).
Multumeste-te sa fii om (LESSING).
Trebuie sa mananci ca sa traiesti si nu sa traiesti ca sa mananci (MOLIERE).
Cea mai buna casatorie pentru un om este sa ia ca zestre a sotiei un caracter frumos (HIPPONAX).

Din prieten in amic, din amic in strain

O poezie scrisa de Jorjette:

“Un prieten îţi este aproape la bine şi la greu
Un prieten vine în ajutorul tău atunci când nu-l chemi
Un prieten te ascultă
Un prieten te îndrumă
Un prieten zice
lasă, va fi bine, chiar şi când greşeşti
Un prieten te iubeşte
Un prieten nu te critică
Un prieten te face să zâmbeşti
Un prieten îţi dovedeşte că viaţa e mai frumoasă în doi
sau mai mulţi
Un prieten te caută când nu-i răspunzi
Un prieten nu te ignoră
Un prieten îţi este aproapte necondiţionat
fără să-ţi ceară ceva în schimb…”

Cam asta este esenta acestui post. Nu am mai scris de mult pe blog, deoarece am avut multe de facut. Asa cum au spus altii (fapt care m-a deranjat), am alte prioritati de 2 ani.

Intr-adevar, am alte prioritati, gandesc altfel si reactionez altfel. Vreau sa-mi cladesc un viitor, vreau sa realizez ceva. Consider ca dupa munca, trebuie sa vina rasplata, nu in timp ce muncesti.

Cand esti integrat intr-un grup si brusc iti schimbi conceptia despre viata si anume din aceea ca viata trebuie traita cat esti tanar in aceea ca trebuie sa bati fierul cat e cald, sa realizezi cat mai multe cat esti tanar, observi cu stupoare ca multi te transforma din prieten in amic si treptat treptat din amic in strain.

Nu este placut, insa este o modalitate in care-ti dai seama cine-ti este prieten si cine nu. Cine iti reproseaza ca te interesezi de binele tau, in loc sa faci baie de multime doar de dragul de a cheltui niste bani.

Asa cum scria in poezia de mai sus, Un prieten te caută când nu-i răspunzi, nu-ti reproseaza ca ai alte prioritati.

Amsterdam.. here i come

Am primit invitatia, asa ca nu pot refuza o asemenea oferta. Amsterdam, pazea ca vin. Muzee, expozitii, plimbari prin oras, pe langa oras, cu bicicleta, pe jos, sa vezi ce o sa mai contemplez, ce o sa meditez intr-un oras atat de plin de viata, atat de.. tanar.
Hai sa fim seriosi. Avem 24 de ani si ne ducem prima oara la muzeu sau la o cafenea sa servim placinta aia de ierburi si sa ne prajim putin neuronii? Sa nu mergem doar asa, din curiozitate si sa ne belim ochii la vitrinele de pe strada rosie? Nebun sa fii sa nu faci asa ceva.
In alta ordine de idei, chiar am gasit lucruri interesante legate de Amsterdam.. O poti considera Sodoma pacatosilor si Mecca pasionatilor de arhitectura. Apa, arhitectura, droguri, prostitutie, muzee, Van Gogh, negri dubiosi, Rembrandt.
Oricum, m-am apucat deja sa caut bilete de avion ieftine si am gasit ceva.. 163.83euro dus-intors. Un pret bun, nu? La vara, tara lalelelor ma asteapta.
Amsterdam, here i come.

In drum spre casa

Am fost la Dunare. De fapt, in Delta Dunarii. Pescuit, salbaticie, mancare buna, nebunia lu’ Salam. Arunc acilisa niste pozne sa va delectati si restul le pun cand ajung acasa. Acum sunt in tren si cu mega internetul de la Digi Net Mobil ala de 7.2 (nu stiu ce-s astia, ca e prea mare numarul), nu prea reusesc sa uploadez asa de mult precum as vrea.

Pupix.

c

Ganduri de vara..

Vine vara, bine-mi pare, o sa mergem la plimbare sa ne ardem la soare. Sau cam in genul asta erau niste versuri. E.. uite ca eu nu ma duc nicaieri. Asta pentru ca trebuie sa termin ce au decis altii pentru mine. Fiindca asta am facut tot timpul. Am ascultat de altii si acum trag ponoasele.. ale cui credeti.. ale LOR. insa asta este.. in viata nu faci ce iti dicteaza inima, ci faci ce-ti dicteaza ceilalti. M-am cam saturat, sincer sa fiu. Am senzatia ca am prea putin timp, prea multe de facut. Nici macar sa-mi pun in ordine gandurile nu am timp. Am belit magarul la propriu, insa o sa termin si cu asta. Sa-i chis in freza pe toti, ca m-am saturat.

Si dupa ce se termina balamucul asta, o sa imi vad de treaba mea, ca nu mai ascult de nimeni de acum incolo. Asa ca la toamna o sa vedeti un alt Florin Matei, reloaded, reinventat, un nou om. Cu o alta inclunatie, nu spre cea a constructiilor. Suna de parca as face teasing.

Ei bine, o sa vedeti la timpul potrivit.

Acelasi pentru toti, diferit pentru fiecare

Pentru ca sunt EU. Adica EU. Si pentru ca sunt bine dispus. Pentru ca nu am mai postat de mult, dar am revenit, gata sa imi readuc la viata blogul. Pentru ca pot, pentru ca vreau.

Pentru ca incep sesiunea si ma dispera gandul ca am atatea examene de dat, pentru ca ma asteapta o licenta, pentru ca termin in sfarsit cu scoala. Gata, nu mai vreau scoala. Mi-au ajuns 16 ani. Pentru ca sunt sictirit de atata indiferenta, de atata nepasare, coruptie si nesimtire. Pentru ca nici eu nu stiu de ce naiba scriu de atatea ori “pentru”. Pentru cine? Pentru ce?

Pentru ca sunt acelasi pentru toti, diferit pentru fiecare.

Pupix.

Viata-n tonuri de culoare

Probabil ca toti va ganditi ca viata-i roz. Uite ca nu-i asa. NU intotdeauna este alba sau neagra. Uneori prezita si tonuri de culoare.

Poate ca asta este motivul pentru care am hotarat sa ma reapuc de scris pe blog. De ce? Pentru ca aceste tonuri de culoare vin tocmai de la acele personae de la care nici nu te astepti. Poate ca aceasta calitate sau dezavantaj deopotriva, ne face sa fim diferiti. Poate ca acest lucru reprezinta insasi situatia si esenta noastra umana. Prea filosific, nu?

Insa am ajuns la concluzia, dupa lungi dezbateri, ca persoanele la care nu te astepti, exact acelea te vor dezamagi. Si mai mult, acestea vor fi cele care vor nuanta viata. Daca n-ai prieteni, daca unul dintre ei nu te supara sau dezamageste, atunci cum ar fi viata? MONOTONA.

Pupix

N-ai cu cine..

Din ciclul “noi nu suntem normali”, va prezint “alba-neagra”. Exact asa se numeste episodul de astazi. S-a jucat alba-neagra cu numle meu. Eram pe partea verso a foii de prezenta, in concluzie, negasindu-ma, a dat nota mea altcuiva, care culmea, il cheama ca pe mine (doar numele de familie). Este mai simplu, nu-ti bati capul sa cauti numele sa se potriveasca.

Replica celui in cauza? “Daca nu va treceti cum trebuie pe prezenta, n-am ce sa va fac!”. Desi i-am zis ca prezenta o tine “dumnealui”, a ramas tot cum a spus la inceput.

N-ai cu cine domne, n-ai cu cine. M-am saturat. Abia astept sa termin.

Un martir.

Imi nenorocesc neuronii, sa termin ceva ce am inceput inca de acum aproape 4 ani. Dar voi termina. De ce? Pentru ca pot. Desi simt ca nu mai rezist. Ma consider un martir sacrificat pe altarul educatiei. Totul pentru studiu aprofundat, pentru a-mi potoli setea de cultura.

Facultatea este esenta vietii, erste asemeni unui purgatoriu, deoarece odata trecut prin acest taram.. iesi intelectual. UAU.

Lasand la o parte mistoul, facultatea este o pierdere de timp, neuroni si mai ales… o sursa de boala. Facultatea NU e buna.

Lasati-va cat inca mai puteti. Dupa aia va fi prea tarziu.

Draga Mos Craciun,

Moshule, tine-te-ar sacul, sa nu ne mai aduci portocale din supermarketurile romanesti ca dam cu ele dupa tine. Io-nteleg ca nu dai atatea parale pa ele si nu se-mburda caruta cu tine pana le aduci din mama Grecie da mai lasale-n copac de citrice !! Atata-s de lipsite de lichid de parca au fost tinute la cura de slabire fortat. Si-s atoase, de o sa ma bag sa-mi tricotez prima pereche de ciorapi comestibili. O anomalie, as zice io, ca, in ziua de azi productiile de fructe sunt falsificate de spargatorii de coduri genetice, care lucreaza la aspectul fiecarei poame. Si-atunci cum se explica ca portocalele din Romania Luzars Haplea Lend sunt numa coaja, ata si samburi ? Sa nu uitam de banane care-s asa verzi ca le confunzi cu un avogado anorexic. Am hotarat ca data viitoare cand mai gasesc numai banane necoapte la raion, iau cateva si le altoiesc de corcodusul din fata blocului, sa se coaca !!!
Daca pentru merele cu coaja fortata de prea multi hormoni am alternativa celor de dupa gardul vecinului de la mamaie de la tara, crescute cu gunoi si deformate in virtutea varietatii naturale, pentru fructele exotice, trase la xerox ce solutie am ?
Draga Mos Craciun, anul asta vreau sa-mi aduci niste prune, dal din pivnita lu’ nea Vasile. Are 81 de ani si nu (mai) stie ce-s aia hormoni. De niciun fel.